Acasa > Articole > Mierea substituent al zahărului

Mierea are o istorie mult mai lungă decât zahărul, care suntem obişnuiţi să-l consumăm. Albinele existau pe Pământ cu mult timp înainte de apariția omului şi, probabil, vor exista și după dispariția lui. Omenirea nu a cunoscut alte dulciuri decât mierea de albini multe veacuri la rând.

Pentru prima dată, zahărul a fost extras din trestia de zahăr. El este de origine din Bengal (teritoriul actual al Indiei şi Bangladeshului). Soldaţii lui Alexandru cel Mare, încercând acest zahăr, l-au numit "miere obţinută fără participarea albinelor." De atunci zahărul s-a răspândit treptat în toată lumea. Iniţial, el a fost considerat drept medicament, și era vândut în farmacii. În 1747, în Germania, pentru prima dată zahărul a fost extras din sfecla de zahăr. Iar în anul 1802, în Rusia a fost construită prima fabrica de zahăr din satul Aliabievo, din provincia Tula.
 
În prezent nu ne putem imagina viața fără de zahăr. Despre beneficiile şi daunele zahărului se dispută deja de mult timp, însă o soluție unanimă în acest sens nu a fost găsită.
 
Există un proces chimic obiectiv de prelucrare a zahărului în organism. Zahărul este un produs bogat în calorii, aproape zaharoză pură, dizaharidă, care pentru a fi asimilată în organism trebuie să se descompună până la glucide simple - glucoză şi fructoză. Glucoză apoi pătrunde în sânge, se asimilează foarte ușor şi contribuie la restabilirea rapidă a puterilor. Cu toate acestea, dacă este consumată în cantități prea mari, zahărul se transformă în glicogen şi se depune în ficat, iar de acolo este transportat în celulele adipoase. În cazul în care cantitatea de zahăr este mică apare deficit de glucoză. În consecinţă, scade potențialul energetic și cauzează starea de hipoglicemie.
 
Consumul excesiv de zahăr este dăunător, dar nici fără de el nu se poate. S-ar părea, că soluția este foarte ușoară - reducerea consumului de zahăr. Însă, această soluție devine de cele mai dese ori dificil de realizat. Ceaiul fără zahăr, renunțarea la prăjituri, la paste făinoase, la cartofi au drept rezultat dispariția dispoziției şi dorința non-stop de a consuma ceva dulce. Organismul este deja obişnuit cu el, deoarece omul consumă mai mult zahăr decât este necesar încă de la vârstă fragedă.
 
De cele mai multe ori, zahărul se conține acolo unde nici nu presupunem că este. De exemplu, v-ați gândit vreodată că ketchup-ul conține cu 8% mai mult zahăr decât îngheţata? Sau că înlocuitorul de frișcă pentru cafea conține 65% de zahăr, în timp ce ciocolata conține doar 51%?
 
S-a încercat să se soluționeze problema cu ajutorul înlocuitorilor artificiali ai zahărului, care având gustul dulce, totuși au un conținut foarte redus de calorii. Deși consumul acestor înlocuitori creștea cu timpul, cercetările realizate asupra lor au evidenţiat tot mai multe efecte secundare: începând cu stimularea gustului de mâncare până la unele proprietăţi cancerigene. În consecință, omenirea a creat o problemă la care până în prezent nu poate găsi soluția potrivită.
 
Astfel, singurul produs dulce existent în natură, ideal pentru organismul uman este MIEREA.

Principalele componente ale mierii sunt substanțele zaharoase, glucoza şi fructoza. Pentru asimilarea lor nu este nevoie de insulină, deci nu există nici riscul de suprasolicitare a pancreasului. Pătrunzând în organismul uman, glucoza și fructoza nu necesită prelucrare suplimentară în tractul gastro intestinale, economisind astfel o anumită cantitate de energie. Ele se absorb rapid şi se asimilează aproape în întregime de către organism. Interesant este faptul că mierea este singurul produs cu astfel de proprietăți fenomenale. Pentru comparaţie: carne este asimilată 95%, pâinea albă - 96%, iar laptele - 91%.


Mierea face parte din categoria glucidelor "rapide". Aceasta înseamnă că ea suplinește aproape instantaneu pierderile de energie ale organismului. Prin urmare, mierea este recomandată în special persoanelor ce practică sportul. În literatura de specialitate a fost descris un experiment în care au participat două grupuri ce practică body-builder. După antrenament, primului grup i-a fost oferit ceai cu zahăr, iar celui de-al doilea grup ceai cu miere. După o perioadă de o lună şi jumătate de la ambele grupuri a fost colectat sânge pentru analiză. La sportivii din primul grup s-a atestat că în sânge nu sunt suficienți antioxidanţi, în timp ce la sportivii din grupul al doilea totul a fost în ordine.

Doctorul american D. Jarvis, efectuând cercetări asupra efectelor curative ale mierii de albini a constatat că mierea este un produs mai uşor în comparație cu zahărul obișnuit. După părerea sa, mierea este asimilată de organism mai repede și mai uşor, nu irita mucoasa tubului digestiv, este eliberată mai repede de rinichi, în mod natural slăbește uşor intestinul, are efect calmant asupra întregului organism, degajă repede energia necesară, restabilind astfel puterile. Cu toate acestea, conținutul de calorii din miere nu diferă mult de cel al zahărului: 100 de grame de miere conține 330 kcal, dar de zahăr - 390 kcal. Printre avantajele mierii se numără și faptul că ea nu a distruge stratul de email al dinților. Este bine știut că apicultorii, şi oamenii ce consumă miere pe parcursul vieții, se disting printr-o stare bună a sănătății şi o durată a vieții îndelungată.
 
Dar toate astea nu înseamnă că putem consuma mierea cu kilogramele, totul este cu măsură. Chiar şi un produs atât de folositor precum este miere, trebuie să fie consumată în cantități moderate. Pentru asimilarea glucozei şi fructozei, organismul nu consumă energie, ceea ce este destul de bine. Dar dacă aceste simple zaharoase vor fi consumate în cantități mari, atunci, vă veți trezi într-o bună zi că suferiți de obezitate. În baza acestui fapt există și o zicătoare populară: "Dulce-i mierea, dar nu se mănâncă pumnul".

înapoi